Începutul de școală aduce emoții pentru toată lumea: copii, părinți și chiar bunici. Bucuria se amestecă cu nerăbdarea, dar și cu teama de necunoscut. Și adevărul e că, de multe ori, pentru noi, părinții, stresul e mai mare decât pentru copii.

Anul acesta, Emma merge deja cu mai multă încredere, dar îmi amintesc perfect cât de greu i-a fost în primii ani și mai ales anul trecut când a schimbat grădinița cu școala. Iar cu Noah, care e mai mic și mai încăpățânat, rutina zilnică e o adevărată aventură. Și-atunci m-am întrebat: ce putem face, concret, ca să le fie mai ușor copiilor – și nouă?

1. Începem trezirea mai devreme cu 1–2 săptămâni înainte

Dacă peste vară au adormit târziu și s-au trezit târziu, trecerea bruscă la programul de școală poate fi un șoc. Noi, acasă, am început să îi culcăm cu jumătate de oră mai devreme și să îi trezim dimineața mai aproape de ora de școală. Da, protestează. Da, uneori plâng. Dar când începe școala, adaptarea e mult mai blândă.

2. Reintroducem „temele” în joacă

Emma adoră să citească și să răsfoiască povești, așa că partea de citit nu a fost niciodată o problemă – chiar și în vacanță, pe plajă, și-a luat o carte cu ea. Dar la matematică e nevoie de puțin mai mult exercițiu.

Ca să nu simtă că „face teme”, am transformat totul în jocuri: numărăm păpușile împrumutate, facem socoteli la cumpărături sau inventăm provocări amuzante („dacă ai 5 biscuiți și mănânci 2, câți rămân?”). Astfel, învață fără presiune și intră treptat în ritmul școlii.

3. Pregătim ghiozdanul și hainele împreună

Copiii se simt mai implicați și mai încrezători atunci când au un cuvânt de spus. Cu Emma, vom merge împreună la cumpărături pentru caiete și alte ustensile. La școală are uniformă așa că nu are de ales prea mult la haine, dar își alege pantofii. Cu Noah încă suntem la nivelul de „vreau pe Spidey”, dar e important să știe că vocea lui contează.

4. Vorbim despre emoții, nu le ascundem

Copiii simt neliniștea noastră. Dacă noi ne facem griji și ne tot întrebăm „oare se va adapta?”, ei preiau emoțiile.

Emma m-a întrebat dacă e normal să îi fie teamă. I-am povestit că și eu am avut emoții când am schimbat jobul: erau colegi noi, lucruri noi de învățat, necunoscutul mă speria. Dar, pas cu pas, am descoperit că mă pot descurca și că emoțiile trec. Exemplele personale îi ajută să vadă că frica e normală și nu e doar „de copii”.

5. Păstrăm ritualuri de conectare

Dimineața poate fi haotică, dar câteva minute doar pentru noi contează enorm. La noi funcționează un ritual simplu și plin de sens: ne desenăm inimioare pe încheietura mâinii. Când le e dor de noi, Emma și Noah „sună” inimioara și știu că noi răspundem, chiar dacă nu suntem lângă ei. Gestul acesta le dă curaj și siguranță, mai mult decât orice discurs.

Concluzie

Începutul de școală nu trebuie să fie o luptă cu lacrimi și nervi. Cu pași mici, cu răbdare și cu implicarea copiilor, putem transforma această perioadă într-o experiență frumoasă. Până la urmă, nu contează doar caietele noi sau uniformele curate, ci felul în care copiii noștri simt că sunt văzuți, ascultați și iubiți.

Și, dacă ne gândim bine, și pentru noi e o lecție: școala nu începe doar pentru ei, ci și pentru noi, părinții.