Parlamentul Portugaliei a aprobat, în primă lectură, un proiect de lege care prevede că adolescenții între 13 și 16 ani nu vor mai putea avea conturi pe rețelele sociale fără acordul explicit al părinților sau tutorilor. Informația a fost transmisă de Agerpres. Proiectul introduce și ideea unui „majorat digital” la 16 ani. Până atunci, decizia ar reveni familiei. Textul urmează să fie votat în forma finală.
Portugalia nu este singura care merge în această direcție.
În Franța, există deja o lege care impune consimțământ parental pentru copiii sub 15 ani. În Spania, guvernul a propus creșterea vârstei minime pentru accesul la rețelele sociale la 16 ani. La nivel european, statele pot stabili pragul pentru consimțământ digital între 13 și 16 ani, iar platformele au obligații tot mai clare privind protecția minorilor.
Dincolo de cifre și legi, discuția este despre ritmul în care îi lăsăm pe copii să intre în lumea digitală.

Timpul de ecran la copii: alegerea noastră, ca părinți
La noi, încă nu este presiunea cu „toți au cont”. Copiii mei sunt mici. Dar sunt înconjurată de părinți care au oferit telefoane foarte devreme. Îmi amintesc că atunci când Emma avea 6 ani am fost întrebată, sincer surprinsă, ce face copilul când ajunge acasă de la școală fără tabletă sau telefon.
Răspunsul a venit instinctiv: se joacă.
Asta ar trebui să facă un copil de 6 ani. Să se joace, să construiască, să inventeze povești, să se plictisească uneori.
Chiar și acum, la 7 ani, Emma are acces rar la tabletă. Este setată cu limită de timp, 15 minute în cursul săptămânii și 30 în weekend. Are aplicații educative. Cu toate acestea, nu primește tabletă zilnic. La fel, televizorul nu face parte din rutina săptămânii. Îl folosim în vacanțe sau când sunt bolnavi și stau acasă.
Poate că pentru unii pare prea strict. Mi s-a spus, uneori, că exagerez. Dar cred că plictiseala face bine. Din plictiseală apar idei. Din lipsa ecranului apar conversații, conflicte între frați care trebuie rezolvate, jocuri inventate pe loc.
Organizația Mondială a Sănătății a atras atenția asupra legăturii dintre utilizarea excesivă a mediului digital și anxietate, probleme de somn sau scăderea stimei de sine la adolescenți. Nu cred că soluția este frica. Cred că este echilibrul.
Poate că legile vor deveni mai stricte. Poate că pragurile de vârstă vor crește. Dar dincolo de orice reglementare, rămâne întrebarea simplă: cât de pregătit este copilul meu pentru lumea de dincolo de ecran?
Eu aleg, cât sunt mici, să le dau timp să fie copii. Restul poate să mai aștepte.

Leave a Reply