La început de an, lista de rezoluții apare aproape reflex. Mai multă răbdare, mai puțin telefon, mese mai sănătoase, timp de calitate, copii mai echilibrați, părinți mai buni. Pe hârtie sună corect. În viața reală, lucrurile sunt mai amestecate. Pentru părinți, Anul Nou nu începe cu foi albe, ci cu nopți nedormite, program încărcat, vinovății...
În fiecare decembrie, Crăciunul pare să vină la pachet cu o listă lungă de „trebuie”. Brad natural sau artificial. Verde, alb, argintiu. Globuri noi, pentru că cele de anul trecut „nu se mai poartă”. Luminițe calde sau reci. Decor de masă asortat. Poze perfecte. Case perfect împodobite. Un Crăciun care, de multe ori, obosește înainte...
Toți vrem să fim părinți buni. Și, culmea, exact asta ne face să ne străduim prea tare, să ne criticăm și să încercăm să facem totul perfect. Dar adevărul e că perfecțiunea nu există, iar greșelile nu ne definesc. Din contră, ele pot deveni lecții prețioase – pentru noi și pentru copii. Am realizat asta...
Există povești care încep în maternitate. Altele în centre de plasament. Iar unele, cele rare, încep cu o prietenă care îți scrie la 1 noaptea: „Hai să-ți arăt o fetiță.” Așa a început pentru Oana Bică. Trei poze. O privire. Un zâmbet. O brunețică de șase ani, cu părul până la brâu și ochi negri...