Un nou proiect de lege care ar putea interzice telefoanele în școli, inclusiv în pauze, a stârnit multe reacții. Dar adevărul este că discuția nu mai este de mult doar despre disciplină sau atenție la ore.

Tot mai mulți specialiști vorbesc despre efectele reale pe care ecranele le au asupra creierului copiilor și adolescenților: anxietate, dependență, probleme de somn, dificultăți de concentrare și nevoia permanentă de stimulare.

Iar uneori, experimentele simple spun mai mult decât orice statistică.

În Statele Unite, mai multe clase de elevi au participat la provocări în care au trebuit să stea 24 de ore fără telefon, fără social media și fără notificări. Pentru unii a părut imposibil. Un elev a mărturisit că s-a urcat în autobuz și s-a plimbat ore întregi prin oraș doar pentru că nu știa ce să facă fără telefon. O fată a descoperit că poate citi liniștită și că timpul trece altfel fără scroll continuu. Un alt copil a avut simptome apropiate unui atac de panică atunci când a rămas fără acces la dispozitiv.  

Mulți dintre participanți au descris telefonul ca pe un „safe place” sau o „plasă de siguranță”. Nu doar un obiect. O extensie a lor.  

Și aici apare partea care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Dacă un copil nu poate sta 24 de ore fără telefon fără anxietate severă, iritare sau senzația că „lipsește ceva”, nu mai vorbim doar despre tehnologie. Vorbim despre felul în care creierul s-a obișnuit să primească stimulare constantă.

Specialiștii explică faptul că notificările, videoclipurile scurte și scroll-ul continuu activează sistemul de recompensă al creierului prin dopamină, exact mecanismul implicat și în alte tipuri de dependență. Cu cât stimularea este mai frecventă, cu atât creierul cere mai mult. Iar pauzele normale, liniștea sau plictiseala devin greu de tolerat.

Un experiment realizat în Marea Britanie, în cadrul documentarului „Swiped: The School that Banned Smartphones”, a urmărit elevi care au renunțat la smartphone timp de 21 de zile. Rezultatele au fost surprinzătoare: copiii au dormit mai mult, au adormit mai repede și au raportat scăderea anxietății și a stărilor depresive.  

Profesorii implicați în proiect spun că mulți copii păreau mai relaxați și mai conectați unii cu alții după perioada fără telefoane.

Poate că exact asta ne sperie cel mai tare. Nu că elevii folosesc telefoanele la școală. Ci faptul că, pentru mulți dintre ei, ideea de a rămâne fără telefon produce reacții emoționale reale.

Nu cred că soluția este demonizarea tehnologiei. Trăim în ea. Copiii noștri vor crește cu ea. Dar poate că avem nevoie de mai multe limite și mai multe momente în care creierul lor să poată respira fără notificări, fără comparații și fără zgomot permanent.